Mi-e tare dor de bicicleta mea
Acum rugineste intr-o magazie. E inconjurata de scanduri pline de cuie si de placaje pline de praf, de intuneric plin de intuneric. Mi-e tare dor de bicicleta mea. Nu mi-e frica de soareci, mi-e frica de sobolani. Nu mi-e frica de viata, mi-e frica de timp. Mi-am pedalat copilaria, iar acum m-am oprit. Vreau sa dau la o parte lemn cu lemn, sa o scot, sa caut doua ore o pompa prin vecini si sa ii umflu rotile la maxim. Una sau doua atmosfere incapeau? Vreau sa o sterg de praf, sa ii ung lantul, sa o intorc invers si sa ma minunez ca totile sunt inca bine centrate. Apoi vreau sa o pun la loc pe roti. Si sa zbor!
2 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
yay yay
merita sa faci toate astea…fie si ptr cateva ture prin cartier…
eu merg des cu bike-ul…la “deal” imi place sa pedalez “fara maini”…si la “vale”…”fara picioare”…prietenii biciclisti stiu de ce