Masinute

Din parcarea de sub fotoliu iese un Ferrari 250 GTO. Soferul se asigura ca Meme (bunica mea) nu intra brusc in camera si-l striveste, apoi semnalizeaza in imaginatia mea si intra pe autostrada covorului. Pe partea dreapta, de-a lungul drumului, este un lan de ciucuri treierat de cateva furnici. Dincolo de el este un lac superb, dat pe parchet. Pe stanga, tot felul de terenuri private se deosebesc unul de celalalt prin culori. Unii chiar si-au construit cateva vile din Lego si isi plimba pe alei cainii si pisicile gasite in ouale Kinder. Masina lasa in urma ei mici nori de praf, de aceea trebuie sa trag pe dreapta de fiecare data cand Meme intra in cemera, ca sa nu ma trezesc cu tot imperiul distrus in urma unui raid cu matura sau cu aspiratorul. Intrarea in oras este chiar in fata ghiveciului cu flori, in jurul caruia se face sens giratoriu. Un VW Broasca nu se asigura, iar Ferrari-ul a fost la un pas de accident. Bine ca nu s-a intamplat nimic, caci am pierdut o roata de la masina pompierilor, iar Mercedes-ul Ambulanta este pe fundul unui sac, pe veranda. Cu putin noroc, soferul 250-ului ajunge cu bine la destinatie. Deschide portiera, isi aranjeaza cravata si intra intr-un zgarie-tavan construit din casete audio suprapuse.

Eram candva Dumnezeul acestei lumi. Intre timp, am crescut, iar imaginatiei mele fara de margini maturizarea i-a pus cateva granite: scoala, serviciu, bani. Crestem si nu ne mai jucam. Devenim noi insine niste jucarioare in mainile sortii. Regasind acum cateva luni Ferrari-ul intr-o magazie la Breaza, m-am asezat pe o buturuga si l-am privit minute in sir. Masinuta pe care o vedeti in mana mea a facut ca noi doi sa ne dam intalnire pentru cateva minute: Bogdan cel de acum si Bogdanel, baietelul care a avut pana la varsta de sapte ani, cand am fost dat la scoala la Sinaia, doar prieteni mici, din plastic, metal si cauciuc. Este atat de frumos sa revezi cateva momente din copilarie pe care, iata, creierul tau le-a tinut bine ascunse in niste sertarase! Dar si mai frumos este sa-ti prelungesti copilaria strangand astfel de cheite pentru sertarele mintii tale. Asa am devenit colectionar. De la www.autoart.ro am achizitionat cu 100 lei o macheta de Renault 12 Gordini pe care prefer, din melancolie, sa o numesc Dacia 1300. Programul Rabla i-a ucis surorile mai mari, insa ea va ramane mereu a mea. De la Sala Dalles mi-am cumparat masina lui Batman si am dat numai 75 lei pe ea. Am gasit miniatura Ford Focus-ului meu chiar la reprezentanta, alaturi de tot felul de produse promotionale. Pe www.revell.ro am descoperit ca exista si machete de asamblat, iar de la www.trenulet.ro iti poti achizitiona tot ce intra in sfera semantica a cuvantului “tren”. Cea mai scumpa locomotiva produsa de Piko e 600 RON, iar o gara pentru persoane te duce la 170 RON. Numai in surprinzatoarea lume a jucariilor, un Mini Cooper (200 RON) este mai scump decat un Aston Martin (120 RON). Conteaza mult firma producatoare (recomand Jada Toys, Kyosho, Norev, Road Signature si Solido) si detaliile. Daca directia merge, suspensia are bascule functionale, se deschid toate usile, antena este telescopica, portbagajul ascunde o roara de rezerva, iar motorul este detaliat, atunci pretul va fi mai mare. Visez acum la un camion Volvo cu capota rabatabila. Si tare bine ar fi ca usile de la remorca sa se deschida. Acolo vreau sa-mi ascund amintirile.

Text publicat in octombrie 2007 in revista ProMotor.

Citeste si Cu cine m-as plimba

Advertisements
This entry was posted in ProMotor - Articole de opinie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s