Cool in Highschool

Credeam ca traiesc intr-o tara de alienati. “Costumele nationale” ale pustilor incepusera sa ma scarbeasca. Piete, parcuri, trolee pline de fete in jeansi prespalati, stransi pe corp si topuri roz. Am inteles ca de fapt a vedea viata in roz e un cosmar. Strazi poluate de zeci si sute de baieti cu camasi maneliste, pentru tinute “elegante” si tricouri cu nume de fotbalisti inscriptionate cu risipa de cauciuc, pentru o afisare unusual de casual. Jungla asta ma ametea teribil. De fiecare data cand vroiam sa ma trag in poza cu ceva nou, imi gaseam oaza de “altfel” si de liniste in racoarea unui border sau hippie shop bine ascuns. Alteori recurgeam la masuri extreme: o palarie tiganeasca a la Johnny Depp, un parpalac stencilat pe spate sau chiar la injunghierea unor jeansi descoperiti in Recycle Bin-ul dulapului. Evadarea din trista normalitate s-a realizat treptat. Pentru un provincial proaspat sosit in Bucuresti, nu e tocmai usor sa gaseasca rapid terase sau cluburi in care sa sarbatoreasca diversitatea impusa de bunul simt.

Radioul mi-a scos in cale tineri liberi, lasati de parinti sa faca ce vor, numai sa faca bine. Ei mi-au aratat ca moda vine din interior, ca haina imbraca direct sufletul. Emisiunea “Pro FM’s Cool” pe care am realizat-o timp de cateva luni alaturi de DJ Escu, m-a purtat prin toate liceele mari din Bucuresti. A fost un continuu teen head hunting. Stiam ca vom da peste adolescenti care fac teatru, joaca in filme, se scufunda la adancimi mari in ocean sau scriu poezie postmoderna. Ca niste diavoli ai undelor, le vroiam sufletul, le ascultam povestile.

Am invatat ca poti fi cool si daca iti traiesti viata in ritmuri electro si daca esti melancolic dupa anii hippie, precum pustii din Caragiale. Am luat lectii de viata de la rockerii din Viteazul, ne-am zbenguit pe drum’n’bass-ul lazaristilor, apoi am dat graff-uri cu artistii din Tonitza. La final am incins un baschet cu americanii, pe ritmurile hip hop-erilor din Monnet. Din discutiile cu ei, din privirea si atitudinea lor, ii ghicesti: sunt rebeli! Dar genul de rebeli care citesc filosofie in trenul ce duce spre Vama Veche, care gasesc minunat dansul in ploaie, florile de primavara, oitele, soarele de la 11:10 si norisorii prietenosi. Magicul Cosmin Bumbut, le-a surprins nu doar diversitatea hainelor, ci si diversitatea pasiunilor simbolizate de ele.

Text publicat in septembrie 2006 in revista TheONE.

Advertisements
This entry was posted in The ONE - Articole de opinie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s