Tribul de sticla

De ce m-au prins si m-au inconjurat
oameni cu corpuri ca de sticla ?
Si de ce nu puteam sa scap ? De ce ?

(Nu erau inarmati iar pielea lor absolut
transparenta, ii facea vulnerabili. Vedeam
totusi in ei fericirea sanatatii: sangele !
Sangele plimbandu-se vesel si indecis
prin vene, inima batand si… un stomac.
Un stomac ce parea sa suporte fara efort
cateva oase imense de poeti ingalbeniti de
vreme.  Uimit am fost de cele ce se
ascundeau sub craniile transparente:
creiere si ganduri, toate multicolore si
toate in forma de pasari, maimute, serpi,
elefanti. Intrau perfect unul un celalalt,
ca in copilaria armoniei Lego.)

In mijlocul lor m-am vazut dintr-o data prins,
fara scapare… si-am hotarat sa fug din jungla.
Dar armele invizibile m-au trantit la pamant.

Citeste si Haosul si copilul

Advertisements
This entry was posted in Poezii - Pentru nenascuti. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s