Frana intoarsa

atentie-la-trend

Acum rugineste intr-o magazie. E inconjurata de scanduri pline de cuie si de placaje pline de praf, de intuneric. Mi-e tare dor de bicicleta mea. Nu mi-e frica de viata, mi-e frica de timp. Mi-am pedalat copilaria, iar acum m-am oprit si nu-mi dau seama de ce. Vreau sa dau la o parte lemn cu lemn, sa o scot, sa caut doua ore o pompa prin vecini si sa ii umflu rotile la maxim. Una sau doua atmosfere incapeau? Vreau sa o sterg de praf, sa ii ung lantul, sa o intorc invers si sa ma minunez ca totile sunt inca bine centrate. Apoi vreau sa o pun la loc pe roti. Si sa zbor!

Asa cum zburam acum zece-unspe’ ani, cu sau fara frana, singur sau cu vreo fata care statea sa cada ori de pe cadru, ori de pe sa. Cele de varsta mea inca puteau sta “in fata”, pentru ca incapeau intre mine si ghidon. Doamnele de clasa a saptea-a opta, stateau pe sa si se tineau de mine ca de cel mai aprig motociclist ce ma credeam si ma tot imaginam. Ajungeam la ele in fata blocului si sunam din goarna aia rosie-galbena-albastra pana trezeam toti vecinii, iar apoi urlam in gura mare: “O lasati pe Olimpia p-afara???!!! Nu??? De ce? De ceeeee?????”.

Faceam intrecere cu Belanu pe DN1 printre masini sau ma plimbam pur si simplu, relaxat, cu Mihnea, care avea o bicla identica, doar ca a lui era verde, iar a mea neagra. Iar cand veneau si Silviu (cu Pegasu’) cu Ovidiu (cu Semicursiera), jucam “Prinselea pe atinselea” si, vazuti probabil de undeva de sus, dand din gard in gard, semanam cu bilele care zumzaie bezmetice in urna la 6 din 49. Cand nu mai suporta urletele noastre si goarnele, Femeia Barbat Bine de la parter, “Unguroaica” ii spuneam (caci chiar era), iesea la noi cu batatorul de covoare si ne intreba daca “Voi sunteti chiar nesimtite???” si se ducea la mama sau la mamele lor si se plangea ca “Ele nu sunt cuminte. E baieti tare needucate”.

Aveam si sustinatori. Nea Leotescu ne umfla rotile, iar Nea Duta ne dadea apa. Sambata ne adunam mai multi, mai mici, mai mari, cu Sarbu si Dimache, cu Andu si cu Sisea, cu Nini si urcam pe munte, prin paduri si ne intorceam plini de noroi si cu febra “muschiulara” 41 cu 5. Dupa cinci-sase frane intoarse iti mai rupeai si m#i@ si era de ajuns. 

Seara, acasa, ma inchideam in balcon cu borseta plina de scule universale, cu o carpa uda, cu uleiul de motor si vaselina in cutiute, cu petice pentru cauciucuri, cu toate abtibildurile pe care le facusem rost, cu ledurile de pus sub sa si cu stelutele multicolore pentru spite si mesteream pana la doua-trei noaptea, pentru ca a doua zi, de la opt dimineata sa o iau din nou de coarne prin cartier. Si-am incalecat pe-o sa…

Articol publicat in decembrie 2008 in revista ProMotor.

Citeste si Vasile (Varianta ProMotor)

Advertisements
This entry was posted in ProMotor - Articole de opinie. Bookmark the permalink.

One Response to Frana intoarsa

  1. Maria says:

    Arata genial musca! 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s