Cum am ajuns sa-i fiu dator lui Maradona

Maradona e un betiv care-si face veacul pe strada mea. Imi place mult de el pentru ca are mereu poante si povesti misto. Mereu am crezut ca glumele de santier ies bine doar daca sunt facute de oameni de pe santier, de oameni simpli care le spun din suflet. Dimineata, inainte sa plec la radio sau seara cand ma intorc acasa imi place sa-i cer parerea despre subiectele zilei: Ucraina, Eurovision, despartirea PSD de PNL, Leo Messi in Romania etc. Cand nu cunoaste deloc subiectul e si mai funny, manca-l-ar tata pe el de Maradona.

1leu

Dar, sa va spun una tare ca sa vedeti si voi cum e omu’. In fiecare zi, de vreo luna, ii dau cate 1 leu. Atata imi cere, iar eu m-am conformat. Faza cea mai dura e ca vreo 3-4 zile nu ne-am mai intalnit, cine stie de ce si prin ce sant o fi dormit el dimineata pana mai tarziu. Ne-am intalnit azi dimineata. Scot un leu, i-l pun in palma si dau sa ma urc in masina. La care el, ma prinde de umar si-mi zice: “Pai si datoria?”. “Ce datorie”, il intreb. “Cum, boss, ce datorie? Pentru zilele in care nu ne-am vazut…”

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Cum am ajuns sa-i fiu dator lui Maradona

  1. Alex Z says:

    Hahaha.. That’s really funny! Asa mai am eu un pustan in parcarea unui supermarket din Alexandria.. ultima data i-am luat niste adidasi de 30lei (am platit in avans, cum ar veni) :))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s