Cu cine m-as plimba

Daca as fi putin mai bogat decat sunt acum si daca fiecare om care-mi place ar accepta sa-si vanda cateva minute ca sa stea cu un prost ca mine, as fi un prost fericit. L-as plati scump pe Haruki Murakami sa ma ia cu o Honda Civic sau cu o Mazda Coupe de la Aeroportul Haneda din Tokyo, sa stam de vorba in Parcul Hibya, atat cat sa-mi spuna ce i se pare ciudat in ultima vreme si sa ne incheiem intalnirea cu o cafea si un sashimi intr-un restaurant scump din zona Ginza. Apoi, daca tot sunt in zona, as traversa Pacificul si toata Canada pana la Montreal ca sa inchiriez un Ford Ranger cu care sa-l plimb pe Leonard Cohen prin sufletul meu. Sa-mi cante “Because Of”, iar eu sa-i spun “Adio batrane!” si sa plang. Daca te uiti pe harta, ai sa-ti dai seama ca Montrealul si Parisul sunt cam pe la aceeasi latitudine. Si ce mai inseamna un Atlantic la vitezele atinse in zbor in ziua de azi? Cu gandul ca doamna Celine Dion ar trebui sa faca foarte des drumul acesta, iata-ma fata in fata cu Turnul Eiffel, tinandu-ma de gat cu o statueta aurita la Domul Invalizilor. Francezii nu mi-au placut niciodata si nici masinile lor. Asa ca aici as inchiria un Jaguar si l-as plimba de la un muzeu la altul pe Costin Popescu, proful de publicitate de la Jurnalism, cu conditia sa-mi tina un discurs lung despre ORICE. Mi se pare la un moment dat ca-l vad pe Andy Garcia. Ba nu! Sa innebunesc! E chiar Modigliani! Il recunosc dupa vopseaua de pe maini. Masina se scutura putin de modernitate, strazile devin pavate, felinarele se aprind si pentru cateva grame de opium si doua sticle de vin, maestrul urca in dreapta mea. E vara calduroasa a lui 1900 si ceva. Ne plimbam printre sute de nuduri de femei ce ne privesc cu ochii goi… la propriu. Dupa cateva secunde, Modi ma saluta, coboara si ramane cu una dintre ele. Fetei ii apar ochi, iar eu ma sperii si ma trezesc la realitate. Intors la Bucuresti imi fac o lista lunga de tipi pe care i-as plimba si aleg dintre ei vreo patru-cinci. Pe Alexandru Andries l-as ruga sa-mi spuna cam pe la ce ora serveste pranzul la Edgar’s, ca sa-l trec eu strada cu masina de la Arhitectura pana-n pub, printr-un ocol obligatoriu de Universitate. Daca nu e aglomerat, intr-un minut are timp sa-mi spuna o “Poveste mica”, iar daca prindem si un stop in fata la Istorie poate bagam si-o gluma despre “Militienii” si exclamam ironic: “Ce oras frumos!” Daca ar mai fi trait Nichita, ar fi fost singurul pe care l-as fi lasat sa-mi fumeze in masina, poate, poate o sa dea fumul afara cu tot cu versuri. Pe Cheloo ar trebui sa-l platesc scump pentru ca-l vreau la pachet, cu tot cu Mitsubishiul preparat pentru off-road. M-a mai plimbat o data si am prins gustul. Satul de masini, as alege pana la urma un mijloc de transport care a atins de zeci de ani perfectiunea: bicicleta! Stiu ca Artan a venit mai demult la noi la emisiune pedaland. E omul cu cel mai subtil umor din cati am cunoscut, asa ca nu m-as plictisi daca am da ture de Herastrau impreuna.

Text publicat in noiembrie 2007 in revista ProMotor.

Citeste si Interviu cu DJ-ul ProFM George Vintila